0756virgil

motto
,, Cât respect și câte elogii merită
prietenia. Ea este aceea care face
să nască, hrănește și întreține cele
mai frumoase sentimente de generozitate
de care este capabilă o inimă omenească.”
Boccaccio

Antemergător înainte

O apariție singulară, plină de amintiri, plină de întâmplări, de surprize, de dragoste și nostalgie, o carte simplă, reușită. Suntem puși în fața unei fresce, casetate în episoade dense, ilustrând o perioadă glorioasă și fecundă a unei adolescențe plină de sevă, un laborator al unei prietenii sincere și profunde, o metamorfoză umană. Acum și aici, după un timp îndelungat, un grup de oameni serioși, (aceiași), s-au apucat cu sinceritate și migală, ca niște ingineri adevărați, să descifreze ”ecuațiile” vieții de atunci (perioada ‘70) prezentând cu ”mintea” de acum (perioada 2023), ghidați de nostalgie un: ”Epilog. Era foarte rău în comunismul românesc. Foame, frică, frig, minciună, dictatură, răsturnarea scării valorice, nici un drept de circulație, cenzură, incultură... - Bine și atunci de ce sunt nostalgic după timpul acela? - Eram așa de ...TINERI.” Voi continua să folosesc, pe parcursul expunerii, câteva citate, semnificative, pentru a vă invita la o lectură savurosă și incitantă, politizată cu umor contemporan, în unele locuri. Suntem martorii unei inițiative lăudabile, pornită de un grup de "expirați" care și-au relocat isprăvile tinerții sub tutela iscusinței lui AI, noul lor coleg contemporan, simpatic , indispensabil, dar parcă prea serios: ,,Am fost curios să aflu ce spune un Chalbot Al despre simțul umorului. Am conversat cu vreo trei, patru boți (dacă ăsta o fi pluralul botului), mai populari. - Consideri că ai simțul umorului l-am întrebat? - Ca și un model de limbaj Al nu am emoții și nici simțul umorului, în felul în care o fac oamenii. Totuși, pot să generez răspunsuri care pot fi umoristice, bazate pe intrările la care am acces. Atâta timp cât nu am simțul umorului propriu, pot încerca să angajez conversații hazoase cu tine. Ok... omu’ a fost măcar sincer și chiar dacă nu are simțul umorului, are totuși bun simț.” Chiar dacă personalitățile lor s-au redefinit pe diferite paliere ale vieții, poreclele au rezistat peste timp: Pletty, Momo, Othello, Billy și altele. De-a lungul timpului, ,,Cișmigiu et Comp” a lui Grigore Băjenaru și ,,Băieții de pe strada Pal” a lui Molnar Ferentz, amândouă rămân o mărturie complexă a trecerii timpului, a tumultului tinereții și a vieții pitorești de cartier.

De curând regizorul Radu Dumitrescu a ieșit la rampă cu volumul tinereții lui ,,Diversiune în eter”, o savuroasă poveste de cartier a orașului lui, Galați.
Volumul de față preparat și condimentat literar de domnii Radu Ștefan și Virgil Racicovschi are valoarea unei reușite unice, adunând sub aceiași umbrelă, cea a localului școlii, timpi pe care viața în tumultulul ei se pare că i-a uitat. Ce poate fi mai frumoasă decât imaginea liceanului neastâmpărat.
Regăsim aici momente cheie ale culturii perioadei comuniste, eu însumi fiind adânc sensibilizat și marcat de momentul ‘72 ”Blood, Sweat and Tears”, la care am participat direct; aveam, numai 22 de ani: ”Duminică m-am dus cu și mai mult entuziasm. Învățasem ce înseamnă să fii spectator activ, să cânți, să dansezi, să fii liber. Nu a durat mult. În timpul spectacolului, miliția călare a intrat în patinoar și ne-am trezit bătuți, călcați în picioare, fără nici un avertisment și fără să știm ce vină aveam. Nu este ușor la 18 ani să primești o astfel de ,,corecție”. A doua zi, Cornel Chiriac (avea să plătescă cu viața pentru această slujbă) ne informează că trupa americană a fost expulzată din România, pentru nerespectarea ,,conduitei civilizate și incitarea publicului român. Din acel an a început teroarea în România.
Suntem în perioada în care tinerii îl zeificau pe regizorul Michelangelo Antognoni pentru filmul revoluționar ”Zabrinskie Point”, un manifest al nemulțumirii și revoltei sociale a studenților din întreaga lume. Alături de el apare Costa Gavras cu filmul ,,Z”. Astfel după 50 de ani de la așa numita ,,Revoluție Culturală”, cititorul se poate bucura de o supă culturală dulce-acrișoară: B-ul: o poveste “sweet & sour”
Fiindcă tinerețea intră permanent în sfera preocupărilor noastre cotidiene, cuvintele și sfatul doamnei Academician Ana Aslan pot să rezolve ecuația: ”Să fii veșnic tânăr nu înseamnă să ai 20 de ani, înseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal în viață pentru care să lupți și să îl cucerești “.
Trebuie să rămânem în continuare, peste timp, Copiii Planetei: sinceri,veseli și puțin inconștienți. Numai astfel putem trezi invidia lor, a Roboților. Conf. Univ. Dr. Mircea Bunescu