În sfărșit a apărut !!!

B-ul: o poveste „sweet&sour”

VORBE DE LA AUTORI                                        

Poate vă miraţi că mai ţinem minte. Ţinem minte totul…..iar această tentativă literară are câte o bucăţică din sufletul nostru. Al fiecăruia. Scriind şi rememorând, parcă am retrăit momentele adolescenţei. Mulţumim lui Dumnezeu că ne-a îngăduit să ajungem până aici, cu mintea (destul de)  limpede să putem să ne bucurăm şi să râdem. Pe săturate. Citeam undeva* că râsul e cel mai bun medicament. Studii ştiinţifice au dovedit că râsul întăreşte sistemul imunitar, protejează impotriva stresului, îmbunătăţeşte relaţia cu cei care ştiu, de asemenea, să se bucure de o glumă bună şi…..doamnelor şi domnişoarelor !!!,  râsul arde calorii (aprox. 50 kcal dacă gluma e bună). Dar pentru a te putea trata cu acest medicament, îţi mai trebuie un adjuvant: simţul umorului…..şi aici lucrurile se complică foarte tare, riscând altfel să râdem dar să râdem „ca prostu-n targ”și din păcate, râsul ăsta îngrașă.

Te poți naște cu câțiva neuroni dispuși să-ți organizeze o sinapsă veselă dar nu e suficient. Mai trebuie să fi citit câte ceva, chiar și din clasicii din BPT (”Biblioteca Pentru Toți”, pentru cine are o scăpare), spirit de observație, multă sensibilitate și un IQ rezonabil.

Am fost curios să aflu ce spune un Chatbot AI despre simțul umorului. Am conversat cu vreo trei, patru boți (daca ăsta o fi pluralul bot-ului) mai populari.

– Consideri că ai simțul umorului ?  l-am întrebat.

– Ca și un model de limbaj AI nu am emoții și nici simțul umorului, în felul în care o fac oamenii. Totuși, pot să generez răspunsuri care pot fi umoristice, bazate pe intrările la care am acces. Atât timp cât nu am simțul umorului propriu, pot încerca să angajez conversații hazoase cu tine.

OK, ”omu” a fost măcar sincer și chiar dacă nu are simțul umorului, are totuși bun simț. Această primă discuție m-a dus cu gândul la faptul că simțul umorului e totuși strict uman. AI mai are de așteptat, poate for ever.

                – Fă-mă să râd…. i-am spus altui bot.

– Aș putea încerca, îmi răspunde el. Ce face o vacă când (scuzați cacofonia, aparține AI) cade ? Se ridică înapoi pe ”piciorușele” ei.

Mama mia !!!! tâmpită treabă, mi-am zis în sinea mea ”interioară”.

– N-am râs, am plâns, pentru că vaca a suferit, i-am răspuns eu în bășcălie. Fă-mă să râd.

– Am să încerc altceva: Ce face un șarpe îndrăgostit de o grămadă de creioane? ….. Așteaptă să vadă un stilou.

Mai fac o incercare cu alt bot.

– Spune-mi o glumă cu Einstein, îi zic.

– Desigur. De ce nu poate Einstein să-și ia canalizarea? Pentru că orice lucru care intră, îi iese imediat la fel de rapid.

Hai că asta a fost chiar tare!!!

– Spune-mi ceva haios, încerc eu un limbaj care să ne apropie.

– Hai că-ți zic una haioasă, răspunde bot-ul. De ce a mers veverița la dentist? Să-și treacă ghindele prin controlul periodic de calitate!

Băieți, situația e nasoală ….. scoateți AI-ul din priză!

Nu-mi plac oamenii încruntați, fără simțul umorului, dar nici proștii veseli, chiar dacă sunt AI.

Pentru că persoanele care se bucură de o glumă bună, beneficiază de un spor de dopamină, neurotransmițător responsabil cu plăcerea, creativitatea, memorarea și viața lungă, vă rugăm cu sfială să citiți cele ce urmează.

*Al. De Gruyte., ”Laughter is the Best Medicine”  [4]

Din păcate, vedem că pe zi ce trece umorul, râsul sănătos, lipsesc tot  mai mult din viața noastră sau, în cel mai bun caz, sunt  înlocuite de umorul grobian, vulgar, promovat pe la diverse emisiuni TV sau online.

Fețe încruntate, oameni apăsați de realități sau de propriile angoase, care nu mai pot să râdă. Priviți peisajul sinistru al figurilor din metrou.

Căutăm cu disperare râsul ……. destinderea. Când apare câte o poantă bună pe NET, de altfel inundat de tot felul de prostioare, ne-o trimitem cu frenezie de la unul la altul, să ne bucurăm cu toții.

Râsul ar trebui să fie ”la liber”, pentru orice vârstă, nu doar pentru admiratorii stand-upurilor TV sexualo-onaniste, la care membrii „juriului” chiar râd ca proștii. Fără să fac o pasiune din asta, îmi amintesc câtă bucurie le transmitea Amza Pelea părinților mei, la fel ca şi Florin Piersic. Și câtă bucurie ne transmitea nouă Toma Caragiu, cu bancurile lui subversive.

Noroc că îl mai avem pe Mălăiele.

Sigur, pentru unele profesii umorul este interzis:

„Am întrebat un milițian

Pentru pneumonie se dă pușcărie?” [5]

spune genialul Andrieș, care reușește să-ți producă un râs exploziv din două versuri.

Râsul ar trebui să repare, să vindece. Până și controversele istorice pot fi reparate fără patimă, cu umor:

„Turcii şi-astăzi susţin că nu-s ei de vină,

Că erau condiţii grele de-orientare şi climă,

Că erau bani puţini şi pericol de boală,

Că noroiul n-avea densitatea normală,

Că metoda de luptă era demodată,

Că mlaştina fusese evident trucată, dar

La Rovine, o mare victorie am obtinut”* [6]

Genial……

*Alexandru Andrieș,  „La Rovine”

Desigur, poate ca unii cititori, probabil majoritatea, nu vor găsi în carte nimic interesant sau hazliu. Tocmai de aceea am cerut editurii s-o tipărească pe hârtie cât mai fină,  în condițile în care Doamna Ursula von der Leyen ne-a anunțat că din 2025 anumite categorii de hârtie (la sul) vor fi interzise în EU și ne va face pe toți eco kurumi japonezi.

Presa scrisă va avea din nou succes la noi, vânzarea de carte tipărită va exploda iar Dânsa nu va reuși să salveze pădurile.